Salamandra de peșteră a lui Strinati

Amphibia → Urodela → Plethodontidae → Speleomantes → Speleomantes strinatii

Canferèstru, Cansinistru

Salamandra de peșteră a lui Strinati este un amfibian urodela extraordinar, lipsit de plămâni, capabil să respire exclusiv prin piele și mucoasa cavității bucale.

Ajunge la o lungime de 7–13 cm, inclusiv coada, și prezintă o parte ventrală gri-închis, contrastată de un spate maro sau gri cu pete ocru, care variază între indivizi și populații.

Membrele sunt scurte, robuste, parțial palmate la nivelul degetelor și adaptate pentru explorarea suprafețelor umede și alunecoase.

O caracteristică diagnostică esențială este șanțul nasolabial, vizibil la mărire: un canal subțire ce se extinde de la colțurile gurii până la baza nărilor, esențial pentru transportul feromonilor și percepția chimică a mediului.

Dimorfismul sexual este evident la masculii adulți, care prezintă o glandă mentală eliptică folosită în timpul fazelor de curtare.

Speleomantes strinatii capturează prada printr-o extensie rapidă a limbii pedunculate, care poate fi proiectată mult dincolo de lungimea capului, asigurând capturi rapide chiar și în întunericul total al fisurilor.

În perioadele favorabile poate fi observată și în afara peșterilor, sub pietre, trunchiuri în descompunere și în apropierea pâraielor.

Salamandra de peșteră a lui Strinati este singurul reprezentant ligurian al familiei Plethodontidae, un grup întâlnit în principal în America și caracterizat prin absența plămânilor.

În Italia, genul Speleomantes cuprinde șapte specii, dintre care patru sunt endemice Sardiniei, iar trei taxoni se găsesc pe continent: S. strinatii, S. ambrosii și S. italicus.

Speleomantes strinatii este restrâns la arcul liguric și zonele învecinate din sudul Piemontului, cu populații fragmentate în văi adânci, regiuni carstice și zone împădurite.

În provincia Savona, se găsește în principal pe substraturi calcaroase, de la nivelul mării până la aproximativ 1.300 metri altitudine, adaptându-se atât la mediile carstice din interior, cât și la peșterile de coastă.

În masivul Beigua, pare să fie absentă, în ciuda unei vechi și izolate mențiuni.

Acest amfibian preferă mediile subterane naturale și artificiale—peșteri, fisuri, cavități carstice sau mine abandonate—caracterizate printr-un grad foarte ridicat de umiditate și temperaturi stabile, adesea între 8 și 15 °C.

Totuși, în zilele umede sau ploioase, poate fi găsit și la exterior, ascuns sub pietre, bușteni sau în stratul de frunze din pădurile mezofile și de-a lungul malurilor pâraielor.

Provincia Savona, datorită prezenței răspândite a calcarului și fenomenelor carstice, oferă numeroase habitate favorabile pentru Speleomantes: aici animalul dovedește o mare adaptabilitate, folosind crăpături, fisuri și orice adăpost capabil să rețină umezeala.

Mai rar frecventează mediile ofiolitice, din cauza potențialului redus de formare a cavităților adecvate.

Salamandra de peșteră a lui Strinati este o specie extrem de higrofilă, activă doar când umiditatea relativă este aproape de saturație.

Preferă o viață discretă și preponderent nocturnă, dar în sezoanele blânde poate fi observată și ziua, mai ales în cele mai adânci și umede zone ale peșterilor.

Activitatea continuă pe tot parcursul anului, cu un vârf în timpul verii și o scădere în lunile reci.

Juvenilii și adulții utilizează microhabitate diferite: tinerii tind să rămână aproape de intrările în peșteri, unde condițiile sunt mai puțin stabile, dar hrana este mai accesibilă; adulții preferă adânciturile mai protejate.

Reproducerea are loc primăvara și se caracterizează printr-o curtare prelungită: masculul îmbrățișează femela din spate, încolăcindu-i capul și gâtul, adesea mângâindu-i bărbia.

După fertilizare, femela depune între 6 și 14 ouă în cavități bine protejate din sol, rămânând lângă pontă până la eclozare (aproximativ 10 luni mai târziu): acest comportament parental este unic printre amfibienii europeni.

Salamandra de peșteră a lui Strinati este un prădător specializat de mici nevertebrate terestre.

Studiile din Apeninii Ligurici au arătat o dietă dominată de muște Limoniidae, care adesea reprezintă peste 80% din pradă.

Dieta poate include ocazional și alte insecte (gândaci, molii), păianjeni și mici crustacee terestre.

Principalele amenințări pentru specie provin din modificările habitatului (precum poluarea, betonarea, activitatea speologică excesivă și colectarea ilegală), la care se adaugă perioadele prelungite de secetă cauzate de schimbările climatice.

Un risc secundar îl reprezintă introducerea agenților patogeni, inclusiv ciupercile responsabile de chitridiomicoză (Batrachochytrium dendrobatidis), deși nu au fost raportate recent mortalități în masă în populația locală.

Speleomantes strinatii posedă o remarcabilă capacitate de a regenera membrele pierdute în urma unui traumatism.

Acest fenomen a fost studiat în detaliu atât în laborator, cât și în mediul natural, confirmând o mare plasticitate regenerativă, care contribuie la succesul speciei în mediile subterane fragile.