Broasca agilă

Amphibia → Anura → Ranidae → Rana → Rana dalmatina

Rana sâtaïsa

Broasca agilă ( Rana dalmatina ) este un amfibian de talie medie, caracterizat printr-un corp suplu și membre posterioare deosebit de dezvoltate, care îi conferă o capacitate remarcabilă de sărituri.

Colorația variază de la bej la brun-roșcat, prezentând adesea o dungă întunecată proeminentă care traversează regiunea temporală, contribuind la aspectul elegant și discret al speciei.

Femelele sunt ușor mai mari, putând atinge 8 cm în lungime, în timp ce masculii măsoară de obicei între 5 și 6 cm.

În perioada de reproducere, masculii dezvoltă pernițe nupțiale întunecate pe degetele mari și membre anterioare mai robuste, precum și un sac vocal intern destul de discret.

La naștere, mormolocii măsoară 6–7 mm și se recunosc după culoarea brun-închis și petele aurii delicate.

Distribuția broaștei agile în vestul Liguriei este fragmentată, concentrându-se în principal între 200 și 1.000 m altitudine, de-a lungul văilor răcoroase și umede unde persistă păduri mixte și pâraie permanente.

Deși odinioară era mai răspândită, specia se întâlnește acum adesea în populații izolate situate în zonele mai puțin urbanizate din hinterlandul Savona și împrejurimi.

Această specie preferă mediile umede și răcoroase, cu păduri de foioase, poieni ierboase la marginea pădurilor, zone umede temporare și pâraie cu curgere lentă, mărginită de vegetație riverană.

Pentru reproducere, broasca agilă alege bălți și heleșteie mici, preferând locurile unde vegetația submersă oferă protecție și suport adecvat pentru depunerea ouălor.

Broasca agilă este activă în principal la amurg și pe timpul nopții, deși în sezonul de reproducere poate fi observată și ziua.

Perioada de hibernare se extinde de obicei din noiembrie până în februarie, durata acesteia variind în funcție de altitudine și condițiile climatice locale.

Reproducerea începe devreme, chiar de la sfârșitul lunii februarie în zonele mai blânde din vestul Liguriei: femela depune între 600 și 1.400 de ouă în aglomerări sferice tipice, ancorate de vegetația submersă, iar metamorfoza mormolocilor se finalizează în aproximativ trei luni.

Dieta adulților constă în principal din insecte terestre, păianjeni, râme și mici moluște, contribuind la controlul populațiilor de nevertebrate din ecosistemul forestier.

Mormolocii, în schimb, se hrănesc cu alge, resturi vegetale și mici nevertebrate acvatice, având un rol important în reciclarea nutrienților în mediile de apă dulce.

Principalele amenințări pentru broasca agilă în provincia Savona și vestul Liguriei sunt legate de fragmentarea și pierderea habitatelor forestiere, distrugerea zonelor umede de reproducere și modificarea cursurilor de apă.

Extinderea agriculturii, utilizarea pesticidelor, introducerea peștilor prădători în locurile de reproducere, bolile fungice precum chitridiomicoza și incendiile forestiere reprezintă surse suplimentare de risc pentru specie.

În vestul Liguriei, specia este în prezent monitorizată în mod specific pentru a evalua starea populațiilor și eficiența măsurilor de conservare, subliniind importanța protejării sale pentru biodiversitatea locală.

Broasca agilă se remarcă prin faptul că este printre primii amfibieni care încep reproducerea imediat după sfârșitul iernii; ouăle sale, dispuse în aglomerări sferice caracteristice ce plutesc aproape de suprafață, reprezintă un indiciu sigur al prezenței speciei.

Manifestă o fidelitate accentuată față de locurile de reproducere selectate și este un excelent indicator ecologic al calității mediilor forestiere.

Broasca agilă este renumită pentru capacitatea sa de săritură, care poate depăși 2 m, trăsătură ce a inspirat și denumirea sa comună.