Anguis veronensis
Reptilia → Squamata → Anguidae → Anguis → Anguis veronensis
Șopârla de sticlă ( Anguis veronensis ) este unul dintre cei mai deosebiți reprezentanți ai faunei noastre herpetologice, aparținând familiei Anguidae. Forma sa alungită și lipsa membrelor amintesc imediat de un șarpe, însă această specie este înrudită îndeaproape cu șopârlele. Adulții ating de obicei 30–40 cm, cu exemplare rare care pot ajunge până la 50 cm. Corpul cilindric și robust este acoperit de solzi netezi și lucioși, care reflectă lumina, conferindu-i un aspect strălucitor. Spre deosebire de șerpi, prezintă pleoape mobile—un element esențial pentru identificarea pe teren. Coada, de obicei la fel de lungă ca restul corpului, poate fi pierdută prin autotomie și se regenerează doar parțial.
Dimorfismul sexual este evident atât în colorit, cât și în proporții: masculii au o culoare uniformă brun-cenușie și o conformație mai suplă, în timp ce femelele prezintă dungi laterale mai închise la culoare, adesea o linie dorsală mai accentuată și un aspect mai robust. Juvenilii se remarcă prin coloritul lor spectaculos: spate auriu-argintiu și laturi și abdomen foarte închise, cu o linie dorsală neagră pronunțată. Această combinație de culori ajută atât la camuflaj, cât și la descurajarea prădătorilor.
În provincia Savona și vestul Liguriei, șopârla de sticlă ( Anguis veronensis ) este destul de răspândită, de la nivelul mării până la 1.500 m altitudine. Specia este comună și bine reprezentată în zonele de interior, în regiunile colinare și montane cu vegetație abundentă, în timp ce populațiile din zonele de coastă și cele puternic urbanizate sunt mai fragmentate, formând grupuri mici și izolate. Distribuția sa este strâns corelată cu prezența habitatelor adecvate, bogate în adăposturi și microclimate favorabile.
Șopârla de sticlă ( Anguis veronensis ) preferă mediile răcoroase și umede, precum pajiștile cu vegetație abundentă, marginile pădurilor mixte și de foioase, precum și zonele de tranziție dintre spațiile deschise și cele împădurite. Utilizează de asemenea grădini, livezi și mici terenuri cultivate, mai ales acolo unde există ziduri de piatră uscată, grămezi de pietre sau alte microstructuri care oferă adăpost și condiții climatice favorabile. Specia exploatează orice tip de refugiu natural, atâta timp cât există o acoperire vegetală sau organică suficientă.
Specie discretă și rezervată, șopârla de sticlă ( Anguis veronensis ) are un stil de viață predominant fosorial, ascunzându-se sub pietre, bușteni sau resturi vegetale. Activitatea principală are loc la amurg și pe timpul nopții, mai ales după ploi, când prada sa principală devine mai activă. Perioada de activitate se întinde în general din martie până în octombrie, iar în lunile reci intră în hibernare, îngropându-se adânc. Termoreglarea se realizează în principal prin variarea expunerii în cadrul microhabitatelor, nu prin băi de soare prelungite.
Reproducerea este ovovivipară: împerecherea are loc primăvara, gestația durează 3–4 luni, iar din august până în septembrie femelele nasc 6–12 pui (excepțional până la 26), fiecare având la naștere 7–9 cm.
Șopârla de sticlă ( Anguis veronensis ) are o dietă specializată, consumând în principal nevertebrate cu corp moale, în special gasteropode precum melcii și limacșii, ceea ce o face un regulator natural important în zonele agricole și grădini. Se hrănește și cu râme, larve de insecte și alți mici artropode; rareori consumă vertebrate mici.
Anguis veronensis este renumită pentru longevitatea sa, putând trăi peste 50 de ani în condiții favorabile. A dezvoltat strategii eficiente de apărare, precum autotomia caudală (automutilarea cozii), cu regenerare doar parțială a structurii originale. Deplasarea sa este caracterizată de mișcări sacadate, iar năpârlirea pielii este completă și regulată.
Din punct de vedere ecologic, joacă un rol crucial în reglarea naturală a populațiilor de gasteropode și este considerată un excelent indicator al calității mediului. Specia este protejată atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii Europene, iar conservarea sa depinde în mare măsură de gestionarea durabilă a gardurilor vii, zidurilor de piatră uscată și a zonelor agricole tradiționale. Promovarea conștientizării publicului cu privire la inofensivitatea șopârlei de sticlă ( Anguis veronensis ) și la importanța conservării habitatului său este esențială pentru protejarea biodiversității locale.
